Ajutor :)

Salutare dragi colegi, prieteni si vizitatori aleatorii ai blogului meu.

Va invit sa participati la un  mic  sondaj de opinie care va servi drept fundament referatului  “Ce inseamna sa fii un functionar public bine pregatit in Romania in 2009″

Am decis sa  colectez mai multe pareri la acest subiect, experienta mea e prea diletanta ca sa ma pot pronunta, iar eu imi doresc sa prezint o apreciere reala asupra subiectului.

Punct de reper:

Vreau sa va imaginati imaginea perfecta a unui functionar public in Roamania in 2009.

Mi-as dori sa-mi impartasiti doliantele fata:

(folositi metoda Brainstorming [furtuna de idei] nicio idee nu merita a fi dsicriminata-perfectiunea nu are margini..)

*ce fel de studii ar trebui  sa aiba

*pregatirea profesionala

*virsta minima, maxima

*perioada mandatului

*cum ar trebui sa fie imaginea unui functionar public

* si alte rigori pe care le credeti de cuviinta

deadline: 20 noiembrie

Va multumesc.

O toamna alfabetica…

Deseori ma ratacesc in meditatii. Obisnuiesc sa ma plimb de  colo, colo, ba fugarind un gand, ba construind Babilonul din ele.

Era o seara zapacita de timp, vremea bolnava de nori, noi bolnavi de tristeti.. Visam cu ochii deschisi la linistea eterna a universului.

Imi doream un weekend petrecut in solitudine  intr-o vila singuratica in afara orasului, aglomerata numai de bataile vantului, si sopotul frunzelor prinse in hora acestei toamne, weekend in care sa-mi aranjez gandurile in ordinea alfabetica,  sa-mi croiesc orizontul langa caminul, inima caruia se zbatea in flacari. Imi doream sa ma topesc cu tacerile pamantului  si sa renasc. Iar in cea din ultima seara, seara de Duminica de altfel sa fac ceea ce-mi place cel mai mult, dar de care foarte rar am timp si motivare, sa pregatesc o cina tradtionala ca la carte, cu mamaliguta taiata cu ata, peste, mujdei, omleta, branza cu ceapa si desigur irepetabilul si iseparabil pentru aceasta combinatie vinul rosu. Inconjurata de prieteni sa savuram darul stramosilor nostri, o particica a identitatii noastre, cum a zis  Samuel Huntington “Interesul naţional derivă din identitatea naţionlă.Trebuie să ştim cine suntem înainte de a ne şti interesele.”, si a zis bine. As alege perlele muzicii populare, in care sunt indragostita de mic copil, surorile Osoianu fiind o comoara nationala, inca putin cunoscuta printre contemporani.

Imi place sa-mi vad colegii abordand tot felul de subiecte, intrand in polemici, zambind, ma fac fericiti acesti oameni. Sufletul nu are margini, cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat el devine mai mare, iar cand vreo unul ne parasete, golul acestuia nu poate fi suplinit..

Revenind din norii roz a visurilor ma trezesc in prezentul mai putin perfect, dar destul de convingator, mi-am scos linistea, m-am alinat cu ea si am mers mai departe prin tunelurile acestei vieti.

te rog iarta-ma..

Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri.Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incediate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit, sunt frunza pe care o tii ingandurat intre degete.Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand…te rog iartama

Sandu Guzun

P.S. Nu e opera mea, e a lui Sandu, si nici macar nu e pentru mine, dar n-am rezistat tentatiei sa o postez (cu acordul acestuia), si asa baieti mai exista in ziua de azi, si asta ma bucura

Taceri..

M-am pierdut in tacerea ta

M-am alinat odata cu ea

si am adormit..

M-am trezit tot cu ea-

si am tacut impreuna.

Niciun cuvint sau un gind adormit,

Doar o tacere surda de timp.

Clipele curg fara cuvinte

Lacrimile curg din rasarit

si se revarsa din linistea noastra…

sfirsit..!

atunci cind taci..

Aproape liniste e in mintea care s-a trezit,  imi place sa vad cum taci, cum dormi, tacerea ta e atit de plina de sens. Somnoros ma cauti prin apropiere, iar cind ma gasesti ceva mai aproape decit presupuneai, neuronii tai adormiti fac loc unui zimbet fin pe fata ta. Mintea abia a inceput procesul de trezire, atent imi cauti obrazul sa-mi spui “buna dimineata”, l-ai gasit si alt zimbet te-a vizitat.  Ma gindesc la ce te gindesti, iar tu nu faci decit sa tii ochii inchisi, si nu ma lasi sa citesc macar un rind in ochii tai. Eu ma trezesc mai dimineata nu pentru ca am treaba, sau nu mi-e somn, vreau sa ma delectez, privind fata ta, atit de lipsita de seriozitatea zilelor si atit de impacata..

un ochi trist si unul vesel

Simt cum privirea lui ma atinge, se apropie senin si  isi intinde mina sa ma cuprinda, se opreste in fractiunile de secunda cind i-as fi simiti caldura in jurul meu. Ii simt privirea blinda si tacerea de un farmec patrunzator. Stau singura in camera plina de El. Soarele a apus demult, iar luna se ascunde pe undeva. Il simt de parca ar fi fantoma, care isi trece exista sa metafizica prin mine, incercind, sa ma ating, sa ma cuprinda, sa-mi sopteasca- iar Eu..

Eu nu fac decit sa-mi amintesc! Camera e altfel, lucururile numai au aceeasi orinduire, nici zilele, nici noptile, nici eu nu mai sunt aceeasi.

Eu numar stelele. Am fost buni in arta contabiliceasca. Iar acum? Acum trebuie sa fim mai buni, acum trebuie sa fim “Noi“! Stelele noastre s-au terminat.

Ma intorc inca o data sa-l memorez asa blind si patrunzator precum si-a dorit sa fie dintodeauna. Se intoarce si el , sa-mi daruiasca ultimul zimbet de o acalmie rara. Trecutul m-a cuprins pentru  ultima data, retragindu-se in umbra pe care o pregtea demult. Pasii mici il indepartau de mine, parca hipnotizati de puteri de care niciodata nu vom afla. Fieie rasuflare a lui parca asflatindu-se in centimetri  de pod pe care trebuie sa-l trec, spre drumul pe care mi l-a pregatit din timp.

Trecutul isi lua adio de la mine, cu un ochi trist si unul vesel, precum doar el poate sa simta…

Doar o formalitate?

De mici ne-am acomodat cu tot felul de testari, mintale, siprituale, de sanatate etc. Unele le trecem drept o formalitate, altele le asteptam si le petrecem drept sfirsitul lumii.

Testul “Hiv” ( testul privind examinarea la marcheri serologici ai virusului imunodeficientei umane) este un test despre care am vorbit foarte mult in practica mea de voluntariat, si abia nu demult am fost supusa si eu acestei experiente.

Carnivorul

Uneori îmi pare că topeşte aerul din jurul meu, şi parcă şi eu ard împreună cu moleculele de oxigen. mă sufoc..

Alteori le îngheaţă, şi rămân încriptată în gheaţă pentru secole, cu ochii deschişi urmarind succesiunea zorilor. Un distrugator al viului din mine, şi a raţionalului si a celor mai adânci învredniciri.

-Vă rog sugrumaţi-l! Am nevoie de aer! L-aş sugruma eu, dar pamântul parcă se topeşte sub picioare când e prea aproape. Consumatorul egoist al inimii mele-Carnivorul! se năpusteşte flamând prin miocardul care se zbate încă în viaţă şi ca un rechin la gustul sângelui dă târcoale prin împrejurimi. Analizează, se retrage şi atacă-Ucide fără cruţare, lasă trupul aproape fără  suflare în seama norocului.

Se indepartează sătul, depăşind orizontul, iar clipele parcă au uitat de număr, şi aerul deja nu mai conteaza, arsă şi îngheţată într-o urnă a unui crematoriu alb-negru..

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

“Treptele” Beţiei

“Trepetele” Betiei

I. M-am îmbătat :smile_care_se ţine_de cap:

II. Cine îi bat?! Eu-s bat?! :smile_care_se_uită_sceptic_la_”adversar” :

III.Comanzi un taxi:

Taxistul:  Unde mergem?

Persoana în stare de ebrietate: da ţie ce-ţi pasă?! :privire sceptică: