“Febra” ONG

Societatea noastra, ca si orice societate de pe acest glob, si in special    dintre acele post socialiste , a tins si tinde in continuare spre o    dezvoltare ierarhica sociala.

Astfel aparitia  printre rindurile nostre a Organizatiilor  Neguvernamentale  sau citate de conducerea noastra- Organizatii  Obstesti la inceputul anilor ‘90 nu a fost un soc cultural ci o veriga  logica a unui alt lant. Una cite una s-au raspindit peste tot arealul RM ,  dind o noua tendinta. “La inceput a fost cuvintul”-Libertatea de care  oficial beneficiam odata cu obtinerea independentei,care a adus cu sine  schimbari infra si inter-structurale.

Primele ONG ca niste pui cu puf cresteau peste anii optimizarii, ca unul din principiile democratiei. Un pricipiu care din pacate sau din fericire in RM  este hiperbolizat pina la absurd.

Zilnic creste numarul de ONG in fiece oras, intr-un sfirsit tendinta  sa tipizat si asupra zonei rurale, asftel ONG oficial inregistrate sunt peste 25.000, aproximativ 1 ONG pentru fiecare 165 de locuitori din Republica Moldova. In pofida faptului ca nu exista o retea unica, o baza comuna de date  pentru toate ONG din republica , cifra estimata este destul de mare, care cuprinde atit organizatii active, pasive, mari si mici dar si organizatii fantome. Aceasta “Febra ONG” a dus la o serie de schimbari in ierarhia sociala, aparitia unor noi termeni, unor noi tendinte , posibilitati si neajunsuri.

Daca toate organizatiile si-ar indeplini obiectivele propuse conform scopului si statului, ca rezultat Moldova ar deveni un stat bine dezvoltat. Insa nici un proces nu decurge doar cu succes, desigur exista si reactii adverse a acestei avalanse.

Odata ce omul sa ridicat pe picioare el a incercat sa sara, dupa ce sarit, a fugit, a inventat roata, bicicleta, masina avionul, nava cosmica etc…  Aceeasi metamorfoza o parcurge si societatea  civila care pe zi ce trece creste spre un alt nivel si intimpina noi si noi probleme.

Noile sanse, si inca o mina de ajutor ce ne sunt acordate de societatea civila intimpina in cursul dezvoltarii sale mai multe probleme, cele mai acute in ultimul timp fiind:lipsa de transparenta, increderea publicului,nerespectarea principiilor de etica.

O definitie stiintifica a Societatii Civile este cea data de Sergiu Tamas in cartea “Dictionar Politic-Institutiile democratiei si cultura civica” aparuta la Editura Academiei Romane in 1993. In viziunea lui Sergiu Tamas:

“Formarea Societatea Civile este rezultatul unei miscari spontane si creatoare a cetatenilor care instituie in mod benevol diverse forme de asociere politica, economica, culturala. In cadrul Societatii Civile cetatenii intra intr-o tesatura de raporturi sociale, participind benevol la activitatea unei multiplicitati de asociatii, organizatii, cluburi, in vederea promovarii unei diversitati de obiective si interese.Organizatiile Societatii Civile sint, intr-un anumit sens, autonome, in raport cu statul, reprezentind o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor nonstatale. Aceste forme de asociere (independente de asociatiile permanente create prin lege cum sint comunele, orasele, etc.) realizate pe plan national sau local, avind obiective politice, profesionale, culturale, religioase, morale, reprezinta nu numai un cadru de manifestare a drepturilor indivizilor, a minoritatilor, ci si o contrapondere in raport cu forta statului sau diversele combinatii de interese ale institutiilor politice oficiale (societatea politica).Datorita specificului sau, Societatea Civila intareste legitimitatea democratiei, multiplica mijloacele de expresie a intereselor, intareste constiinta si increderea cetatenilor in puterea lor, permite recrutarea si formarea de noi lideri. Intr-un anumit sens, Societatea Civila pare a se sustine pe sine insasi si a nu avea nevoie de stat. In realitate, numeroase fenomene nedorite in societate (Mafia,etc.) impun existenta statului. Societatea politica intruchipata de stat apare in ipostaza de reprezentant al Societatii Civile, in calitate de mandatar al “contractului social”. Atit Societatea Civila cit si statul au fiecare ratiunea lor de a fi si propria realitate autonoma, ceea ce nu exclude existenta interactiunilor.Persoanele active in cadrul Societatii Civile, in calitate de patroni, muncitori din sindicate, specialisti, artisti grupati in asociatii profesionale etc., pot fi regasite ca agenti ai societatii politice, indeplinind functii politice. Alte persoane ramin, insa, doar agenti ai Societatii Civile.