Pe marginea Lunii..

Îmi place să stau pe marginea lunii, să-mi înşir gândurile albe în negrul încăpătaor al universului. Să fiu sursa unor unde care pleacă şi se prăpădesc pentru a crea ecouri. Aud liniştea aproape moartă şi nu sunt onorată decât cu sunetele propriei respiraţii. Auzi cum trăieşti, auzi suntele ritmice, când mai dese, când mai rare, când pline de jale, când stoarse de puteri, sau atât de largi şi utopice drogate de bucuria inimii.

Noapte de decemvrie

Pustie si alba e camera moarta…
Si focul sub vatra se stinge scrumit…-
Poetul ,alaturi, trasnit sta de soarta,
Cu nici o scinteie in ochiu-adormit…
Iar geniu-i mare e-aproape un mit…

Si nici o scinteie in ochiu-adormit…

Pustie si alba e-ntinsda cimpie…
Sub viscolu albastru ea geme cumplit…
Salbatica fiara, rastristra-l sfisie.
Si luna-l priveste cu ochi otelit…-
E-n negura noptii un alb monolit…

Si luna-l priveste cu ochi otelit…

Al. Macedonski

L-am înecat într-un pahar cu apă.

L-am înecat într-un pahar cu apă.

A apărut într-o după amiază de vară, din senin, la începutul lui iunie. În febra unei zile de duminică. A răvăşit pentru început casa, uliţa, a revenit în grădină, sub cireş, şi-a ridicat privirea sus, ţintind atent cireşele de un roz molipsitor, a mai facut vreo două cercuri în jurul casei ca un cîine care a uitat unde şi-a îngropat osul.  A trecut ca o furtună prin toate sertarele, nu a scapat nici frigiderul, nici şopronul, a căutat pînă şi prin cratiţe.

18+

Pas cu pas, ca un cercetas in cautarea adevarului trec printre firidele acestei vieti, stiu ca voi ramine pentru o intreaga viata un cautator de aur, de comori nenumarate. Caut o formula perfecta pentru mine, e greu sa fi tu insuti, pentru ca inca nu stii cum esti tu insuti, te autorecunsoti numai atunci cind soarta/viata/norocul(spuneti-i cum va place mai mult) ca vintul iti intoarce paginile propriei carti si iti da sansa sa te citesti.