Rătăcesc în meditaţii

Îmi place amurgul, atunci când totul sub magia naturii se preschimbă, regele zilei amabil se retrage în ascunzişuri, lăsând regina să-şi ocupe locul pe piedestalul acestei lumi. Lumii care mă înconjoară. Închid uşa în cameră mea, parcă izolîndu-mă de exterior, dar deschid fereastra şi simt cum aerul rece patrunde în cameră şi vizitează orice colţişor. Mă aşez comod şi admir puţin luna, unoeri simt că şi ea mă priveşte, uneori priveşte pe altcineva. Cu timpul ochii se închid,  şi încep să meditez. E Linişte..

E liniştea în care şi-au făcut loc vîntul ce adie dincolo de fereastră, cântecul greierilor, care se aud în depărtări, şi ecoul rugăciunilor, care se revarsă peste noapte. E pace. Acest sentiment e asemenea somnului, când eşti una cu împăcarea.

Fiorii

Plouă şi picaturile mici cad peste pamântul însetat, fereastra semideschisă din dormitor permite pătrunderea aerului ozonat în camera plină încă de căldura caniculei. Muzica se dizolvă în aer şi oarecare particule ajung şi la vecinul din dreapta, ca un bâzâit mut. Mă uit spre orizontul negru, spre cerul fără de stele, nici măcar luna nu se vede, parcă e pustiu fără lună..

Ploaia picură şi tace, mai trage câte un tunet, din când în când, astfel încât o auzi şi prin termopane.

Furtuna! Vine, se apropie, bate în fereastră deja închisă. Priveşte cu ochii ei de un albstru întunecat şi profund ca fundul mării în acalmie. Vuietul mai face câteva ocolişuri, bate în uşă, face pact cu copacii, frunzele, praful, toate joacă acum după ritmul furtunii.

Se prind toate într-o horă de se zguduie cerurile şi pământul, numai noi stăm ca păpuşile de ceară, cu ochii sticliţi prinvind  prin geam. Numai noi lăudam ploaia că vine cu roadă, si tot pe ea o huiduim ca aduce stricăciuni, numai noi ştim să rămânem intacţi atunci când natura de dezlănţuie în spectacole uimitoare, şi să uităm de bunul simţ, când ne atinge cu vreun strop arzător de apă de ploaie.

Picăturile de ploaie spală fruntea obosită a omului ce vine din deal, îl conduc până la prag, îl binecuvânteaza şi îl petrec până când figura tremurândă nu se ascunde după  şoblonul de fier.

El dă perdeaua la o parte, bunecuvântează norii, şi petrece picăturile ce se retrag spre alt orizont cu frunţi obosite.

Se destănuie zarea dând mărturie

Unde a fost Ea va creşte roada

Unde a  fost El va creşte viaţa

Unde sunt ei,e dimineaţa unui Eden.

Pană de motivaţie

Am deja câteva zile, de când mă aşez la pc pentru a structura un nou articol, având deja câteva idei structurate, şi un plan mai bine sau mai rău pus la punct. Însă odată ce mă aşez la calculator totul ca printr-o mişcare a  vreun Houdini dispare şi ideea, şi planul, iar cel mai rau e că dispare dorinţa de a scrie ceva. Totoul devenind lipsit de motivaţie, parcă şi cuvintele se rătăcesc. Probabil e de vină soarele ) care bate direct din partea cealaltă a ferestrei, poate luna care mă cumpără cu romantismul şi dorul, heh poate ţi lenea (cred ca ultima trebuia de scris cu vreun -8).

Dacă

În lungile meditaţii din nopţile scurte, ma gândeam la discuţiile noastre pe înserate, mă gândeam la tăcerile noastre cu un sens mult mai mare şi mai profund decât miile de cuvinte rostite timp de o zi, doar pentru că aşa trebuie.

Mă gândesc la răscrucile pe care le trecem zi de zi, fără sa ne gândim prea mult, fără să ne gândim ca una din ele ar putea fi crucială, sau Este crucială pentru noi.  Meditez asupra acţiunilor  care într-un mod sau altul,  dar cert au schimbat destinul meu şi destinul nostru.

Ţara “minunilor”

Vin cu niste meditatii, sau contraverse pe care nu prea le fac publice, incercind pentru inceput sa gasesc raspunsul corect pentru mine.

Drept reper preiau un clip de pe www.curaj.md

Nu vreau sa ma axez pe situatia in cauza,  scopul meu este de a stabili o oarecare dreptate. Fara sa va povestesc prea multe despre trecutul “nostru” sovietic, am sa incerc sa reliefez prezentul in furtuna de pareri in care ne aflam, eu cel putin.

8 rânduri

Mormântul orb

ce tace peste timpuri,

Cuvinte grele

lasă moştenire

Şi numai ochii surzi

Şi mintea oarbă

mai ştiu…

unde-a murit iubirea!