un ochi trist si unul vesel

Simt cum privirea lui ma atinge, se apropie senin si  isi intinde mina sa ma cuprinda, se opreste in fractiunile de secunda cind i-as fi simiti caldura in jurul meu. Ii simt privirea blinda si tacerea de un farmec patrunzator. Stau singura in camera plina de El. Soarele a apus demult, iar luna se ascunde pe undeva. Il simt de parca ar fi fantoma, care isi trece exista sa metafizica prin mine, incercind, sa ma ating, sa ma cuprinda, sa-mi sopteasca- iar Eu..

Eu nu fac decit sa-mi amintesc! Camera e altfel, lucururile numai au aceeasi orinduire, nici zilele, nici noptile, nici eu nu mai sunt aceeasi.

Eu numar stelele. Am fost buni in arta contabiliceasca. Iar acum? Acum trebuie sa fim mai buni, acum trebuie sa fim “Noi“! Stelele noastre s-au terminat.

Ma intorc inca o data sa-l memorez asa blind si patrunzator precum si-a dorit sa fie dintodeauna. Se intoarce si el , sa-mi daruiasca ultimul zimbet de o acalmie rara. Trecutul m-a cuprins pentru  ultima data, retragindu-se in umbra pe care o pregtea demult. Pasii mici il indepartau de mine, parca hipnotizati de puteri de care niciodata nu vom afla. Fieie rasuflare a lui parca asflatindu-se in centimetri  de pod pe care trebuie sa-l trec, spre drumul pe care mi l-a pregatit din timp.

Trecutul isi lua adio de la mine, cu un ochi trist si unul vesel, precum doar el poate sa simta…

Doar o formalitate?

De mici ne-am acomodat cu tot felul de testari, mintale, siprituale, de sanatate etc. Unele le trecem drept o formalitate, altele le asteptam si le petrecem drept sfirsitul lumii.

Testul “Hiv” ( testul privind examinarea la marcheri serologici ai virusului imunodeficientei umane) este un test despre care am vorbit foarte mult in practica mea de voluntariat, si abia nu demult am fost supusa si eu acestei experiente.

Carnivorul

Uneori îmi pare că topeşte aerul din jurul meu, şi parcă şi eu ard împreună cu moleculele de oxigen. mă sufoc..

Alteori le îngheaţă, şi rămân încriptată în gheaţă pentru secole, cu ochii deschişi urmarind succesiunea zorilor. Un distrugator al viului din mine, şi a raţionalului si a celor mai adânci învredniciri.

-Vă rog sugrumaţi-l! Am nevoie de aer! L-aş sugruma eu, dar pamântul parcă se topeşte sub picioare când e prea aproape. Consumatorul egoist al inimii mele-Carnivorul! se năpusteşte flamând prin miocardul care se zbate încă în viaţă şi ca un rechin la gustul sângelui dă târcoale prin împrejurimi. Analizează, se retrage şi atacă-Ucide fără cruţare, lasă trupul aproape fără  suflare în seama norocului.

Se indepartează sătul, depăşind orizontul, iar clipele parcă au uitat de număr, şi aerul deja nu mai conteaza, arsă şi îngheţată într-o urnă a unui crematoriu alb-negru..

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Nichita Stănescu