Taceri..

M-am pierdut in tacerea ta

M-am alinat odata cu ea

si am adormit..

M-am trezit tot cu ea-

si am tacut impreuna.

Niciun cuvint sau un gind adormit,

Doar o tacere surda de timp.

Clipele curg fara cuvinte

Lacrimile curg din rasarit

si se revarsa din linistea noastra…

sfirsit..!

atunci cind taci..

Aproape liniste e in mintea care s-a trezit,  imi place sa vad cum taci, cum dormi, tacerea ta e atit de plina de sens. Somnoros ma cauti prin apropiere, iar cind ma gasesti ceva mai aproape decit presupuneai, neuronii tai adormiti fac loc unui zimbet fin pe fata ta. Mintea abia a inceput procesul de trezire, atent imi cauti obrazul sa-mi spui “buna dimineata”, l-ai gasit si alt zimbet te-a vizitat.  Ma gindesc la ce te gindesti, iar tu nu faci decit sa tii ochii inchisi, si nu ma lasi sa citesc macar un rind in ochii tai. Eu ma trezesc mai dimineata nu pentru ca am treaba, sau nu mi-e somn, vreau sa ma delectez, privind fata ta, atit de lipsita de seriozitatea zilelor si atit de impacata..