atunci cind taci..
octombrie 4, 2009
Aproape liniste e in mintea care s-a trezit, imi place sa vad cum taci, cum dormi, tacerea ta e atit de plina de sens. Somnoros ma cauti prin apropiere, iar cind ma gasesti ceva mai aproape decit presupuneai, neuronii tai adormiti fac loc unui zimbet fin pe fata ta. Mintea abia a inceput procesul de trezire, atent imi cauti obrazul sa-mi spui “buna dimineata”, l-ai gasit si alt zimbet te-a vizitat. Ma gindesc la ce te gindesti, iar tu nu faci decit sa tii ochii inchisi, si nu ma lasi sa citesc macar un rind in ochii tai. Eu ma trezesc mai dimineata nu pentru ca am treaba, sau nu mi-e somn, vreau sa ma delectez, privind fata ta, atit de lipsita de seriozitatea zilelor si atit de impacata..
Entry Filed under: Personal, Scrisori pe care nu le-am trimis niciodată. .
5 Comments Add your own
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed








1. star77 | octombrie 10, 2009 at 1:58 pm
Imi place blogul tau, te trec pe blogroll. Si inca ceva pt tine:
http://ki-moscow.narod.ru/litra/med/norvud/norvud.htm – Robin Norwood, Femeile care iubesc prea mult. S-ar putea sa te intereseze. Bafta! Mai trec.
2. absolubil | octombrie 19, 2009 at 8:38 am
dacă ce-ai scris aici e într-adevăr o bucăţică din dimineaţa ta, sincer, eşti o norocoasă
atlfel, ai dat cititoarelor tale o idee f frumoasă:)
3. Madlen | octombrie 21, 2009 at 6:22 pm
am fost o norocoasa
astept alt noroc, in locul celuia caruia i-am dar drumul
4. absolubil | octombrie 22, 2009 at 10:44 pm
pur şi simplu, i-ai dat drumul?
5. Madlen | octombrie 23, 2009 at 10:17 pm
totul se intimpla cu un scop. chiar si cele mai frumoase momente au un inceput si un sfirsit…