te rog iarta-ma..

Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri.Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incediate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit, sunt frunza pe care o tii ingandurat intre degete.Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand…te rog iartama

Sandu Guzun

P.S. Nu e opera mea, e a lui Sandu, si nici macar nu e pentru mine, dar n-am rezistat tentatiei sa o postez (cu acordul acestuia), si asa baieti mai exista in ziua de azi, si asta ma bucura

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

Noapte de decemvrie

Pustie si alba e camera moarta…
Si focul sub vatra se stinge scrumit…-
Poetul ,alaturi, trasnit sta de soarta,
Cu nici o scinteie in ochiu-adormit…
Iar geniu-i mare e-aproape un mit…

Si nici o scinteie in ochiu-adormit…

Pustie si alba e-ntinsda cimpie…
Sub viscolu albastru ea geme cumplit…
Salbatica fiara, rastristra-l sfisie.
Si luna-l priveste cu ochi otelit…-
E-n negura noptii un alb monolit…

Si luna-l priveste cu ochi otelit…

Al. Macedonski