atunci cind taci..

Aproape liniste e in mintea care s-a trezit,  imi place sa vad cum taci, cum dormi, tacerea ta e atit de plina de sens. Somnoros ma cauti prin apropiere, iar cind ma gasesti ceva mai aproape decit presupuneai, neuronii tai adormiti fac loc unui zimbet fin pe fata ta. Mintea abia a inceput procesul de trezire, atent imi cauti obrazul sa-mi spui “buna dimineata”, l-ai gasit si alt zimbet te-a vizitat.  Ma gindesc la ce te gindesti, iar tu nu faci decit sa tii ochii inchisi, si nu ma lasi sa citesc macar un rind in ochii tai. Eu ma trezesc mai dimineata nu pentru ca am treaba, sau nu mi-e somn, vreau sa ma delectez, privind fata ta, atit de lipsita de seriozitatea zilelor si atit de impacata..

Rătăcesc în meditaţii

Îmi place amurgul, atunci când totul sub magia naturii se preschimbă, regele zilei amabil se retrage în ascunzişuri, lăsând regina să-şi ocupe locul pe piedestalul acestei lumi. Lumii care mă înconjoară. Închid uşa în cameră mea, parcă izolîndu-mă de exterior, dar deschid fereastra şi simt cum aerul rece patrunde în cameră şi vizitează orice colţişor. Mă aşez comod şi admir puţin luna, unoeri simt că şi ea mă priveşte, uneori priveşte pe altcineva. Cu timpul ochii se închid,  şi încep să meditez. E Linişte..

E liniştea în care şi-au făcut loc vîntul ce adie dincolo de fereastră, cântecul greierilor, care se aud în depărtări, şi ecoul rugăciunilor, care se revarsă peste noapte. E pace. Acest sentiment e asemenea somnului, când eşti una cu împăcarea.

Pană de motivaţie

Am deja câteva zile, de când mă aşez la pc pentru a structura un nou articol, având deja câteva idei structurate, şi un plan mai bine sau mai rău pus la punct. Însă odată ce mă aşez la calculator totul ca printr-o mişcare a  vreun Houdini dispare şi ideea, şi planul, iar cel mai rau e că dispare dorinţa de a scrie ceva. Totoul devenind lipsit de motivaţie, parcă şi cuvintele se rătăcesc. Probabil e de vină soarele ) care bate direct din partea cealaltă a ferestrei, poate luna care mă cumpără cu romantismul şi dorul, heh poate ţi lenea (cred ca ultima trebuia de scris cu vreun -8).

18+

Pas cu pas, ca un cercetas in cautarea adevarului trec printre firidele acestei vieti, stiu ca voi ramine pentru o intreaga viata un cautator de aur, de comori nenumarate. Caut o formula perfecta pentru mine, e greu sa fi tu insuti, pentru ca inca nu stii cum esti tu insuti, te autorecunsoti numai atunci cind soarta/viata/norocul(spuneti-i cum va place mai mult) ca vintul iti intoarce paginile propriei carti si iti da sansa sa te citesti.

Multe lacrimi un singur suflet…

Uneori vreai sa plingi, dar lacrmile nu pot exprima tot ce poate simti un suflet…