Category Archives: Scrisori pe care nu le-am trimis niciodată
O alta iarna, fara primaveri.
Iti mai simt respiratia undeva in trecutul inca neuitat… Cateva amintiri imi bantuie creierul inca viu. Astept sa treaca sentinemntul parca etern de asteptare in care vreau sa te pierd. O sa te pierzi ca multi altii inaintea ta. E o masinarie … Continue reading
O toamna alfabetica…
Deseori ma ratacesc in meditatii. Obisnuiesc sa ma plimb de colo, colo, ba fugarind un gand, ba construind Babilonul din ele. Era o seara zapacita de timp, vremea bolnava de nori, noi bolnavi de tristeti.. Visam cu ochii deschisi la … Continue reading
atunci cind taci..
Aproape liniste e in mintea care s-a trezit, imi place sa vad cum taci, cum dormi, tacerea ta e atit de plina de sens. Somnoros ma cauti prin apropiere, iar cind ma gasesti ceva mai aproape decit presupuneai, neuronii tai … Continue reading
Carnivorul
Uneori îmi pare că topeşte aerul din jurul meu, şi parcă şi eu ard împreună cu moleculele de oxigen. mă sufoc.. Alteori le îngheaţă, şi rămân încriptată în gheaţă pentru secole, cu ochii deschişi urmarind succesiunea zorilor. Un distrugator al … Continue reading
Dacă
În lungile meditaţii din nopţile scurte, ma gândeam la discuţiile noastre pe înserate, mă gândeam la tăcerile noastre cu un sens mult mai mare şi mai profund decât miile de cuvinte rostite timp de o zi, doar pentru că aşa … Continue reading
Multe lacrimi un singur suflet…
Uneori vrei sa plângi, dar lacrimile nu pot spune tot ce poate simţi un suflet…
