Category Archives: Un inceput de poezie…

Şi doar prin tăcere mi-ai şoptit să plec, Şi am plecat în tăcere.

M-am pierdut in tacerea ta M-am alinat odata cu ea si am adormit.. M-am trezit tot cu ea- si am tacut impreuna. Niciun cuvint sau un gind adormit, Doar o tacere surda de timp. Clipele curg fara cuvinte Lacrimile curg din … Continue reading →

Mormântul orb ce tace peste timpuri, Cuvinte grele lasă moştenire Şi numai ochii surzi Şi mintea oarbă mai ştiu… unde-a murit iubirea!

O petală stoarsă de puteri agale, pleoapele, de un roz pal, îşi lasă jos. Şi în uitarea timpului, şi-a egoismului uman, lăsată e să moară. Căci moartea i-a fost prorocită de strămoşi.

M-am ratacit sub cupola plecarii,  m-ai cautat dar tot nu mai gasit.. altarul sfint al nostru ,si-al tacerii…. ar spune totul…dar totusi este sfint.

N-am vrut sa uiti de-acele clipe Caci am uitat eu. Si nu imi cere Sa-ti spun de ce…

In negura intunecoaselor castele in ceaiul negru fara rozmarin o ceata de lumina se revarsa doi pui de curcubeu,doar tu si eu,

Un singur gind ramane dupa moarte Un singur vis , il vezi cind ti se cere sa treci de norii suri al alinarii noastre. Ramane aerul ce alimenteaza ura O ura pentru o fraiera iubire ce nea lasat sa perturbam … Continue reading →

Cautam- printre ridurile unei priviri Mergeam- printre caile unei amintiri Asteptam- linga ochii care plingeau