Arhive pe categorii: Uncategorized

E toamna.

E una dintr-acele dimineti racoroase si somnoroase de toamna. E zi de duminica cu soarele lenes ce isi face curaj sa treaca de geam. E acea singuratate a cafelei de dimineata si pacea unui suflet rasfatat de toamna. 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Râu între sufletele noastre

Dacă aș putea să te eliberez din suflet, ca pe un gin din cufărul fermecat, te-aș elibera în lacrimi. În lacrimile mari și cristaline ce se preling pe obraji in ultimul drum spre libertate, a ta, a mea, spre libertatea noastră. Aș seca și ultima picatură din sufletul meu, prefăcându-te râu. 

Râu între malurile sufletelor noastre, care va curge mereu între ele, dar fără a se mai intersecta niciodată. 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Da ori nu?

Un barbat adevarat a 2-a oara nu propune, o femeie adevarata din prima nu accepta…

Da ori nu? si de ce…?

5 comentarii

Din categoria Point of view, Uncategorized

Incercare fara sfarsit..

Niciodata nu se uita lumina luciferica din ochii pricopsiti de soarta, in drumul spre fericire!
Nu uita de simbolul unei secunde cazuta in negura timpului.Timpul nu uita, timpul memoreaza in sine ce ai vrea sa nimicesti din cursul evenimentelor. Numai omului i s-a dat darul uitarii, pe care il foloseste atit de pribeag, incit se incatuseaza in propriul penitenciar al amneziei, cheia fiind inghitita de propria ratiune

3 comentarii

Din categoria Point of view, Uncategorized

Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut. Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Impresionată de..., Uncategorized

O alta iarna, fara primaveri.

Iti mai simt respiratia undeva in trecutul inca neuitat…

Cateva amintiri imi bantuie creierul inca viu. Astept sa treaca sentinemntul parca etern de asteptare in care vreau sa te pierd. O sa te pierzi ca multi altii inaintea ta.  E o masinarie a universului care ii inghite pe toti, dar inca nu lucreaza impecabil ca sa nu lase urme.  Umbra ta a ramas pe peronul care ne-a despartit.  Soarele  sau luna inca mai tin minte pasii nostri pe langa copacii fara frunze, cararile mai duc inca la locurile sarutarilor noastre, desi acoperite deja de praful altor amoruri.  Ziua se incepe si se sfarseste fara tine, pamantul de invarteste in jurul axei sale, suntem niste furnici in palmele unui univers, si niste giganti in oglinzile caricaturale ale Eu-ului nostru.  Imi place rutina in care nu te mai regasesti, desi incerc sa merg pe alte drumuri pe care mergeam impreuna, si anume acum imi pare orasul asta atat de mic, incat mi-a lua primul zobor spre pamanturile nimanui care nu te-au vazut, si poate m-as molipsi da amnezia lor ca sa ma intorc fara ochii tai in diminetile matinale in saptamani tirzii ale acelei ierni.

Scrie un comentariu

Din categoria Scrisori pe care nu le-am trimis niciodată, Uncategorized